valabile pentru iunie 2023-februarie2024

Regulamente UBB

Regulamente FSPAC

Metodologie DJMD 2023

Barem 2023

Tematica 2023

 

Ghid pentru pregătirea lucrării de licenţă/disertație la specializarea Media digitală

Șablon pentru licență

Barem pentru lucrarea de licență

Conform „Regulamentului de organizare şi desfăşurare a examenului de finalizare a studiilor la nivel licenţă şi masterat” examenul de finalizare a studiilor al Universităţii Babeş-Bolyai constă din elaborarea, prezentarea şi susţinerea orală a lucrării de licenţă/disertație și suplimentar din susținerea unui examen scris de finalizarea studiilor pentru nivelul licență.

Scopul lucrării de diplomă este de a evalua capacitatea absolvenţilor de a procesa cunoştinţele în condiţii de rezolvare a unor probleme specifice domeniului de pregătire sau de realizare a unor studii de caz.

Lucrările de diplomă pot avea coordonatori ştiinţifici numai cadre didactice titulare, care deţin titlul de doctor în specializarea respectivă. Lucrarea de licenţă poate avea doi sau mai mulţi coordonatori ştiinţifici, în acest caz cel puţin unul dintre ei va fi titular de curs, deţinând titlul de doctor. Candidaţilor li se recomandă să-şi angajeze îndrumători pentru lucrările de licenţă cu cel puţin 6 luni înainte de înscrierea la examenul de finalizare a studiilor.

Susţinerea lucrării de licenţă sau a disertaţiei se face în faţa Comisiei şi este publică, iar nota pentru lucrarea de licenţă acordată cu două zecimale va reflecta atât conţinutul ideatic al acesteia cât şi modul de prezentare a candidatului.

Examenul de licenţă sau de disertaţie se consideră promovat dacă media examenului de licenţă, disertaţie este de cel puţin 6,00.

Principii de structurare şi redactare ale lucrării de diplomă

Lucrarea de diplomă pentru specializarea Media digitală va întruni următoarele criterii de organizare şi redactare:

Dimensiunea lucrării:

• minim 75.000 de caractere (cu spații), respectiv minim 45 de pagini (ambele criterii se aplică simultan), pentru lucrarea de licență
• minim 45 de pagini / 75.000 de caractere (cu spații) pentru lucrarea de disertatie

Structura lucrării

Coperta (lucrarea de licenţă va fi compactată) va conţine următoarele informaţii – vezi (Rad, 2008, 184):

• numele complet al universităţii şi oraşul (UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA)
• numele complet al facultăţii (Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării)
• numele specializării absolvite (Specializarea Media digitală)
• titlul LUCRARE DE LICENŢĂ (titlul propriu-zis va apărea pe pagina de titlu)
• titlul ştiinţific şi numele coordonatorului
• numele absolventului
• localitatea
• anul

Pagina de titlu va conţine următoarele elemente – vezi (Rad, 2008, 185):

• numele complet al universităţii şi oraşul (UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA)
• numele complet al facultăţii (Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării)
• numele specializării absolvite (Specializarea Media digitală)
• titlul propriu-zis al lucrării de licenţă
• titlul ştiinţific şi numele coordonatorului
• numele absolventului

Descarcă șablon

Rezumatul (maxim 2 pagini) este un text scurt despre conţinutul lucrării ştiinţifice. Acesta va fi exact, cuprinzător, va conţine concepte cheie utilizate în lucrare, va reflecta corect conţinutul acesteia şi nu va cuprinde informaţii care nu se regăsesc în text – vezi (Chelcea, 2007, 79). Lucrarea va conţine de asemenea o variantă a rezumatului tradusă într-o limbă de circulaţie internaţională (preferabil engleză, caz în care se va intitula „Abstract”)

Cuprinsul, sumarul sau tabla de materii va conţine titlurile tututor capitolelor şi subcapitolelor inclusiv anexele şi numerele paginilor la care încep acestea. Ultimele variante ale MS Office Word cuprind o serie de unelte pentru realizarea şi actualizarea automată a cuprinsului unei lucrări.

Introducerea va prezenta tema de cercetare şi va descrie pe scurt strategia de lucru/de investigare. Permite situarea problematicii lucrării în interiorul domeniului şi trebuie să precizeze aspectele care diferenţiază cercetarea de altele existente, elementele de originalitate şi obiectivele cercetării.

O bună introducere trebuie să răspundă la următoarele întrebări – vezi (Chelcea, 2007,  80):

• Care este obiectul de studiu / problema studiată?
• Care este demersul investigativ / de cercetare referitor la obiectul de studiu / problema studiată întreprins în lucrare? (Ce va arăta / demonstra lucrarea?)
• Care este contextul teoretic al lucrării, iar dacă lucrarea are implicaţii teoretice, cum vor influenţa acestea cunoaşterea în domeniu?
• În ce bază au fost derivate concluziile?

La fel ca rezumatul, introducerea ar trebui redactată în mare proporţie abia după realizarea cercetării.

Rezumatul şi introducerea nu se vor introduce în numerotarea capitolelor lucrării.

Prezentarea literaturii de specialitate consultate (literature review) sau prezentarea conceptelor teoretice relevante pentru tema studiată va face dovada documentării cercetătorului. Se va face referire atât la lucrări consacrate în domeniu cât şi la cât mai multe lucrări din ultimii ani. Autorul va clarifica în primul rând toate conceptele cuprinse în tema de studiu făcând referire pe cât posibil la surse bibliografice cât mai consacrate/validate în domeniu din România şi din străinătate, dar şi la noi reconceptualizări dacă acest lucru serveşte ca bază utilizării respectivelor concepte în cercetarea efectuată. Se va pune accentul pe materialele cele mai relevante, însă într-un mod critic, evaluativ, susţinând argumentele critice cu exemple şi citate din respectivele surse bibliografice. Se recomandă sistematizarea trecerii în revistă a literaturii de specialitate (fie cronologic, fie conceptual) pentru a spori lizibilitatea textului. Se recomandă evitarea discutării lucrărilor depăşite, neactuale şi folosirea unor judecăţi de valoare fără acoperire („geniala lucrare a autorului X”, „fantasticul autor Y”, „lucrarea Z face dovada incompetenţei autorului”). Nu va fi doar descris conţinutul, fără a-l evalua, a-l comenta. Nu va fi acceptat sau susţinut orice punct de vedere ce se regăseşte în literatura de specialitate. Nu vor fi incluse informaţii necontrolate, inexacte. Când se face referire la autori sau lucrări sau când se citează trebuie dată atenţie scrierii corecte a numelor autorilor şi a datelor bibliografice. (Pentru mai multe informaţii legate de regulile de citare şi inserare a referinţelor în textele ştiinţifice – vezi (Rad, 2008) şi (Chelcea, 2007)). De asemenea în cazul utilizării unor termeni neologici sau împrumutaţi din altă limbă în lipsa unui echivalent românesc potrivit trebuie respectate regulile impuse de gramatica limbii române în astfel de cazuri. A se evita folosirea improprie a unor termeni româneşti pentru concepte lansate în altă limbă şi invers folosirea unor termeni din altă limbă pentru care există echivalent exact în literatura de specialitate din limba română. (Pentru mai multe informaţii legate de regulile de citare şi inserare a referinţelor în textele ştiinţifice – vezi (Rad, 2008) şi (Chelcea, 2007)).

Descrierea designului de cercetare sau detalierea metodologiei constă în descrierea mijloacelor folosite pentru atingerea scopului propus al cercetării. În mod general, în această parte a lucrării autorul va descrie abordarea aleasă pentru demersul investigativ sau de cercetare, descrierea materialelor cu care s-a lucrat, tehnicile sau instrumentele folosite pentru colectarea şi analiza datelor/materialelor, criteriile de clasificare şi analiză ale acestora.

În cazul unui studiu sociologic în această secţiune se va face o descriere generală a cercetării:

• Enunţarea scopurilor şi obiectivelor
• Ipoteze sau întrebări de cercetare
• Descrierea materialului
• Natura informaţiei colectate
• Metodele de colectare a datelor
• Metoda de eşantionare
• Repetarea cercetării, dacă e cazul
• Data începerii şi durata cercetării
• Exactitatea
• Evaluarea rezultatelor cercetării
• Responsabilitatea asupra datelor
• Obsevaţii critice privind tehnicile şi procedeele cercetării (Avantaje şi limite ale cercetării)

În cazul unui studiu filologic, istoric sau a anumitor studii calitative, în această secţiune se pot clarifica sau detalia chestiuni legate de:

• Scopul urmărit de cercetare
• Întrebări de cercetare
• Tipuri de materiale studiate
• Criterii de alegere a materialelor
• Metoda de obţinere / consultare a materialelor
• Numărul materialelor studiate
• Precizarea criteriilor de clasificare a materialelor (cronologice, tematice etc.)
• Tehnicile folosite / modul de prelucrare al materialelor
• Rlevanţa abordării folosite în raport cu scopul precizat al studiului
• Clarificarea unor chestiuni ce ţin de drepturile de proprietate şi responsabilitatea asupra materialelor întrebuinţate

• Observații critice privind tehnicile şi procedeele cercetării (Avantaje şi limite ale cercetării)

Analiza şi discutarea datelor/materialelor va fi de regulă partea cea mai substanţială a lucrării de licenţă. Discutarea datelor presupune interpretarea teoretică a acestora punerea datelor/materialelor în contextul literaturii de specialitate menţionate în secţiunea respectivă, urmărind satisfacerea scopului studiului.

În cazul unei analize cantitative vor fi prezentate datele şi metodele statistice de prelucrare a lor, diverse grafice descriptive sau corelaţii obţinute. Orice reprezentare grafică a datelor se va  interpreta, explica şi discuta pe larg în textul lucrării.

În studiile calitative, filologice sau istorice se vor insera în proporţii convenabile răspunsurile persoanelor intervievate, fragmente autobiografice, comentarii ale martorilor, diverse documente, articole de presă etc. Acestea vor fi analizate folosind metodele specifice (analiză lingvistică, analiză semiotică, analiză narativă, analiză discursivă etc.), scoţând în evidenţă acele observaţii ce vor instrumenta mai apoi rezultatele şi vor genera concluzii de ansamblu.

Rezultate. Se vor prezenta rezultatele demersului investigativ şi se vor corela cu alte studii în domeniu contextualizând şi conducând spre concluzii. Reiau constatările cele mai importante ale analizei.

Concluziile sunt de obicei cea mai importantă parte (şi cea mai atent evaluată în cazul lucrărilor de licenţă) a lucrărilor de cercetare ştiinţifică. Aceste trebuie să fie clare, lămuritoare, concise, coerente, în concordanţă cu tema şi scopul cercetării şi să cuprindă un grad cât mai mare de noutate.

O posibilă structurare a capitolului de concluzii este oferită în (Chelcea, 2007, 125):

• Stadiul actual al cunoaşterii temei abordate, pe plan mondial şi naţional
• Punctele de vedere personale referitoare la problemă
• Elementele de noutate teoretico-metodologică aduse în studiul efectuat
• Aplicativitatea rezultatelor
• Limitele investigaţiei
• Posibilele direcţii de urmat în cercetările viitoare

În întreaga lucrare se impune utilizarea mai multor tipuri de raţionamente:

• Raţionament analitic (descompunerea în subprobleme)
• Raţionament bazat pe opoziţie (aspecte negative/aspecte pozitive)
• Raţionament cauzal (identificarea lanţurilor explicative)
• Raţionament deductiv/inductiv (de la general la particular sau de la particular la general)
• Raţionament prin reducere la absurd (relevând consecinţele inexistenţei elementului analizat)
• Raţionament dialectic (teza care vizează aspecte pozitive, antiteza care tratează aspectele negative şi sinteza prin care cercetătorul aduce o contribuţie originală, evaluând fenomenul studiat) cf. (Chelcea, 2007, 122).

Fiecare parte a lucrării de licenţă poate fi diferit elaborată adecvând tipul de raţionament. De exemplu, în introducere pentru sublinierea fenomenului studiat, raţionamentul prin reducere la absurd poate fi mai potrivit, analiza literaturii de specialitate solicită de obicei un raţionament bazat pe opoziţie, concluziile pot fi structurate conform unei structuri dialectice (Chelcea, 2007, 123).

Redactarea studiilor de caz se particularizează faţă de structurile prezentate anterior. Se poate avea în vedere unul dintre formatele existente descrise de Robert K. Yin cf. (Chelcea, 2007, 134):

• Studiul clasic al unui caz (conţine textul tradiţional, grafice, tabele, fotografii)
• Studiul cazurilor multiple de tip clasic (conţine texte grupate pe capitole sau subcapitole pentru fiecare caz, precum şi un capitol rezervat analizei comparative)
• Studiul unui singur caz sau al unor cazuri multiple de tip întrebare-răspuns (e o formă prescurtată, constând din prezentarea întrebărilor pe care cercetătorul şi le-a pus şi răspunsurile la care a ajuns)
• Studiul cazurilor multiple de tip analiză comparativă (fără compartimentarea pe capitole pentru fiecare caz, informaţia despre cazurile studiate fiind dispersată în cadrul capitolelor)

Există o serie de structuri compoziţionale ce pot fi utilizate în redactarea unui studiu de caz:

• Structura liniar-analitică nu se diferenţiază prea mult de redactarea tradiţională a lucrărilor de cercetare ştiinţifică de tip cantitativ
• Structura comparativă presupune evidenţierea asemănărilor şi deosebirilor cazurilor
• Structura cronologică are avantajul urmăririi capitol cu capitol a istoriei cazului
• Structura de construire a teoriei (grounded theory) presupune organizarea capitolelor sau secvenţelor din studiu astfel ca ele să adauge elemente noi pentru susţinerea tezei ce emerge
• Structura „în suspans” este structura liniar-analitică inversată, concluzia fiind prezentată în primul capitol, iar capitolele următoare dezvoltând argumentaţia, explicaţiile
• Structura nesecvenţială nu impune o ordine anumită a capitolelor şi e folosită exclusiv în studiile descriptive cf. (Chelcea, 2007, 135-136).

Lista bibliografică. Există o serie de îndrumare legate de alcătuirea listei bibliografice şi referinţele în text în (Rad, 2008), (Chelcea, 2007) şi (Eco, 2006).

Pentru citări şi lista bibliografică se va folosi sistemul  Harvard / Chicago (sistemul autor – an). Software-urile folosite pentru procesare de text cuprind în ultimele variante (MS Office Word) instrumente pentru inserarea referinţelor sau citărilor în diverse sisteme precum şi pentru alcătuirea automată a listei bibliografice. De asemene, pot fi utilizate instrumente și platforme care oferă servicii de management bibliografic (Zotero, Mendeley etc.) prin intermediul unor servicii online, plugin-uri sau aplicații desktop.

În corpul lucrării se pot face note de subsol explicative în cazul în care autorul nu doreşte să întrerupă cursul textului cu explicaţii amănunţite în paranteze.

Anexele nu sunt de regulă introduse în numerotarea capitolelor. Acestea vor cuprinde materiale adiţionale neincluse în lucrare ce aduc informaţii suplimentare sau prezintă integral anumite date incluse doar parţial în corpul lucrării. Datele extrase în urma aplicării chestionarelor, grilele de analiză completate, interviurile transcrise integral vor fi incluse de regulă în anexe, fiind prezentate sintetic, eventual sub formă grafică, în secțiunea de Analiza și discutarea datelor.

Bibliografie:

1. Chelcea Septimiu, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane, Bucureşti, Comunicare.ro, 2007;
2. Eco Umberto, Cum se face o teză de licenţă, Iaşi, Polirom, 2006;
3. Rad Ilie, Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste, Iaşi, Polirom, 2008.